Jurnal de Noiembrie 2024
SOF 8 Noi 2024 22:00 UOF 9 Noi 2024 23:00
Vineri, 8 Noiembrie 2024 🌤
TMin.: -1°, TMax.: 10°, Trezit: 09:30, Stare: Normal
Jurnal
O (aproape) întreagă săptămână în care de luni până azi am fost cumva mereu în contratimp. Mi-am bușit orele de somn și mi-am ieșit din ritm. Uite așa, ca să am ce face în acest weekend, multe mărunțișuri care s-au tot adunat. În rest, nimic memorabil, mult frig, Soare cu dinți (bine că e și ăla). Să vedem cum reușesc în weekend unele mici actualizări pe aici.
Sâmbătă, 9 Noiembrie 2024 🌤
TMin.: 1°, TMax.: 12°, Trezit: 11:00, Stare: Regăsire
Nu îmi propusesem nimic deosebit pentru această zi, fapt pentru care m-am și trezit atunci când a decis organismul că e momentul să deschidă ochii, adică pe la 11. Rezolvat câteva lucruri mărunte prin casă, ieșit la o gură de aer și o cafea pe la amiază.
Alaltăieri am încercat ceva, cu enorm de multe emoții, cu infinită teamă, pe furiș sau mai bine zis, pe modul tiptil - tiptil. A fost o experiență interesantă dar prea fugară. Azi însă nu știu cum, mai mult din joacă și pentru că mi-a plăcut ce reușisem mi-am luat toată inima în dinți, mă gândeam doar la EA, la noi, la multe momente.. și.. cu curaj, tupeu și spre surprinderea mea, o încredere în mine cum rar am văzut, am dat repetat experimentul.
De data asta a fost ceva mai pe îndelete, undeva pe la jumătate de oră. Și a fost bine, a fost minunat. Îmi e greu să descriu ce am simțit, ce am trăit. Cumva e o repetare a unor momente din trecut, eu și EA sau doar EA, mai mult EA. Ba mai mult, am avut forța să fac și câteva fotografii, poate sunt eu dus cu pluta mai mult decât știu. Dar mi-a plăcut starea trăită chiar dacă nu e decât un joc, un joc eu vs. depresia.
Miercuri, 27 Noiembrie 2024 ☁
TMin.: -2°, TMax.: 5°, Trezit: 09:00, Stare: Liniștit
În astea aproape două săptămâni de când nu am mai scris pe aici s-au întâmplat multe la nivel personal dar dacă ar fi să mă întrebe cineva aș spune că nu s-a întâmplat mai nimic important. Adevărul e undeva la mijloc ca să vorbesc savant și misterios.
Spuneam ceva de o regăsire iar acea experiență sau experiment a devenit ceva aproape obișnuit, un fel de ritual zilnic. E o transformare pe care nu cer nimănui să o înțeleagă, nu am pretenția ca cineva dinafară să poată înțelege sau măcar rezona cu lucrul ăsta. Chiar și pentru mine este ceva complex, stau uneori și mă întreb ce se întâmplă, de ce?
Răspunsuri nu am nici pentru mine, știu doar că îmi oferă o anumită stare plăcută, îmi trezește amintiri, mă face să mă simt în viață. Ca să fie totul complet chiar am investit în unele lucruri care să mă ajute în acest experiment sau călătorie, că nici nu știu cum să îi spun.
Încep să îmi fac mici rutine zilnice ca și cum nu aș fi eu. Iau lucrurile încet, fără grabă și încerc să explorez orice chestie nouă, să mă bucur de și cu lucruri mărunte. Construiesc o imagine, un vis, o utopie în care actor și spectator sunt eu.
Uneori aș vrea să vorbesc cu cineva (vecina?) despre lucrurile astea dar nu cred că sunt pregătit să fac față unor anumite reacții, plus că sunt aproape convins că s-ar duce rapid vestea și numai de explicații și motivații nu am chef. Sau să mi se ofere tot felul de sfaturi pentru revenirea la realitate.