Schimbări după aproape 3 ani de singurătate
Vara aceasta undeva prin August ajung să celebrez 3 ani de când am rămas singur, eveniment marcat de dispariția EI. Las deoparte perioada primului an când am rătăcit fizic și mental printr-o varietate de stări de la disperare la resemnare. Acum, stabilizat oarecum sufletește și financiar încep să observ alte schimbări în comportamentul și modul de a vedea lucrurile.
Poate cea mai importantă și interesantă schimbare este faptul că nu mai pot accepta prezența altor persoane în casa mea. Orice schimbare în rutina formată în ultimii ani mă indispune teribil. Mi-am construit fără să realizez tot felul de tabieturi și obiceiuri (cumpărături, curățenia casei, aranjarea hainelor, etc. astfel că schimbările sunt un chin mental și fizic pentru mine acum.
Probabil are și vârsta partea ei în toată această evoluție. Probabil.
Apoi, ritmul în care îmi desfășor activitățile este unul mult mai lent, calm, fără să mă agit sau să mă grăbesc. Ceva de genul: dacă fac asta și îmi iese sau nu, bine, dacă nu fac nu mă mai stresez inutil. În definitiv, unde naiba mă grăbesc, spre ce sau cine?