Bine faci, bine nu primești
SOF 25 Oct 2024 22:30
O întâmplare de astăzi sau mai bine spus consecințele acelorași acțiuni realizate de către o persoană foarte apropiată mi-a arătat a suta și a mia oară că oricât de bine intenționat am fost, oricât de mult l-am ajutat necondiționat, oricât am încercat să îl îndrept către ceva mai bun, dacă respectiva persoană persistă în repetarea acelorași lucruri negative, până la urmă, cel vinovat sunt eu.
Da, pentru că am avut tupeul și impertinența să spun ”Gata! Destul, până aici!” am fost imediat etichetat de către mama respectivei persoane ca fiind un ”om lipsit de suflet”.
Dezamăgirea simțită a fost scurtă însă violentă. La fel cum și reacția mea prin mesajele scrise a fost una dură, spunând ADEVĂRUL fără nicio îndulcire a situației sau a vorbelor. Am greșit? Nu cred și nu simt decât că am făcut/spus exact ce trebuia, după ani de zile în care persoana respectivă a continuat, chiar a progresat în lucrurile rele făcute.
Nu are nicio scuză înafara faptului că a ales calea care o să îl ducă la pierzania totală, la o boschetăreală ce pare să îi placă, la refuzul de a muncii dar la pretenția de a i se oferii mereu ajutor.
Dezamăgirea nu a fost chiar atât de neașteptată, în ultimul an testând oarecum terenul și observând anumite reacții de la ei. E destul de clar că în ochii lor (el și mama lui) mă fac vinovat de faptul că îmi permit o chirie, că nu am cerut niciodată de la ei un leu, că vorba aia nu am nicio altă problemă. Corect, încerc să mă descurc fără excesele (și veniturile) de acum 2-3 ani. Duc o viață relativ modestă, mă pierd în fața ecranului fie că e vorba de muncă sau jocuri, încerc să uit de mine și de lipsa EI. Cel mai sigur mă regăsesc într-o depresie cronică accentuată însă controlabilă. Cum îmi tot spun, ACCEPTĂ, trebuie să accepți că EA nu mai există în această lume și dacă am ales să rămân cu EA în suflet este ALEGEREA MEA.
Așa și cu respectivul, este ALEGEREA LUI dar nu îmi bate mie obrazul și îmi spune că nu am suflet când sunt mai bine de 7 ani în care v-am ajutat și sprijinit de fiecare dată, fără să aștept nimic. Probabil aici am greșit, că nu am așteptat nimic în schimb. Am primit la final cu vârf și îndesat - ”om fără suflet”.
Nu știu cine a spus prima oară vorba asta ”Facerea de bine, futere de mamă!” dar mare dreptate are, o dreptate născută din experiența vieții. Acum stau și mă întreb care este adevărata valoare a altor vorbe... ”Bine faci, bine primești!”.