Am dat-o în bară

SOF 7 Ian 2024 23:45

Undeva, cândva, am reușit să o dau în bară. În cel mai simplu și inocent mod posibil iar dacă stau să mă gândesc, am perseverat cu această metodă. Există chiar marea probabilitate să o fac în continuare.

Mișcarea aripilor unui fluture azi poate produce o mică schimbare a atmosferei. Din această cauză și de-a lungul unei anumite perioade de timp, atmosfera se va schimba. Peste o lună poate, o tornadă care trebuia să lovească coasta Indoneziei nu va mai apărea. Sau din contră, tocmai din această cauză va apărea. Edward Lorenz - Teoria haosului, efectul fluture

Copil fiind îmi planificam viața după trăirile de moment, ieri îmi doream să mă fac șofer de TIR, azi pilot de avioane și mâine pictor. Nu îmi aduc aminte să fi avut vise mărețe despre bani mulți, mașini sau haine de firmă. Visam să am o viață liniștită, normală, să fac mereu ceea ce îmi place fără constrângeri, să am o căsuță mică undeva în natură (mică am spus, da?!), să iubesc și să mă iubească o femeie, să avem 2-3 copii și cam atât.

Privind înapoi, la modul superficial, nu pot să mint, le-am avut pe toate. Și așa cum le-am avut, tot așa au și dispărut.

Pe la vreo 30 de ani credeam eu că mi-am găsit jumătatea, ne-am căsătorit (ne știam de mai puțin de un an însă totul părea perfect), am luat un apartament în rate (30 de ani și tot meniul), am facut împreună 2 copii (o fată și un băiat) și apoi totul a dispărut, ceva s-a stricat între noi și niciunul nu a știut cum să ne reparăm.

Femeia a plecat, inițial cu băiatul cel mic. După o perioadă am ales să îi las și fetița, mi s-a părut extrem de egoist să împărțim copiii, mai bine să fie frate cu sora împreună.

A urmat un divorț, perioadă în care din simpla decizie de a merge într-un club de noapte (că doar era ziua mea de naștere și nu aveam niciun prieten să îmi țină companie), am cunoscut pe altcineva, mai tânără binișor decât mine. Inițial am luat totul ca pe o joacă, o aventură, o nebunie masculină. Aventura s-a transformat într-o relație ultra-stabilă care a durat 5 (cinci) ani, timp în care am (re)descoperit ce înseamnă să iubești și să fi iubit. 5 ani în care am stat împreună 24 din 24.

Apoi a venit o dimineață, o dimineață când jumătatea mea mai frumoasă a uitat să se mai trezească. Avea 32 de ani și odată cu dispariția ei s-au transformat în cenușă toate visele și planurile făcute în doi.

Din acel moment mă macină constant un gând - Unde am dat-o în bară?

Poate că am reacționat de multe ori la instictele de moment. Poate. Nu am plănuit nimic în avans, poate de aceea. Sau poate nu am dat-o în bară deloc, așa a fost cursul vieții. Poate.

Cu cât mă gândesc mai mult, cu atât realizez că viața mi-a fost influențată cel mai puternic de cele mai mărunte și infime decizii. Un fel de confirmare, dureroasă, pe propria piele că efectul fluturelui este o teorie cât se poate de reală.